Factorii succesului: Puterea Viziunii (1)
- Ce deosebeşte
o naţiune care are succes (şi devine „modelator” al istoriei şi lumii
în care trăim) de una aflată în dificultate?
- Ce deosebeşte un copil
care are succes de unul mediocru?
- Care este trăsătura comună tuturor
supravieţuitorilor unor condiţii extreme – cum sunt cele din lagărele
de concentrare?
- Cum trebuie să fie Viziunea(2) unei companii?
Prea des lăsăm vocea scepticilor să le acopere pe toate celelalte şi prea mult ne-am lăsat copleşiţi de spusele lor... e valabil din păcate şi pentru ultimii paisprezece ani dar e valabil şi pentru fiecare dintre noi. Puterea Viziunii – un lucru din sfera ideilor – asupra noastră a tuturor este formidabilă. O demonstrează studii aprofundate dar este evidentă în întreaga istorie a omenirii.
În loc de introducere.
Tentaţia de a minimiza e mare ...”lăsaţi-ne,... avem o afacere de condus aici, zi de zi,... n-avem timp de lucruri teoretice... ca să nu le spunem baliverne...”. De fapt, o Viziune pozitivă asupra viitorului este probabil cel mai puternic factor motivant pentru schimbare.
Relaţia între Naţiuni şi Imaginea lor despre Viitor.
Scriitorul olandez Fred Polak a studiat legătura între succesul naţiunilor şi imaginea lor despre viitor. El a pus o întrebare de genul „cine a fost primul, oul sau găina?” : „Este imaginea pozitivă asupra viitorului unei naţiuni o consecinţă sau o premiză a succesului acesteia ?”. În căutarea unui răspuns, Polak a parcurs literatura multor naţiuni, din vechime până în prezent. Parafrazând spusele sale, „Oricine studiază ridicarea şi decăderea unei naţiuni ajunge să fie impresionat de rolul jucat în această succesiune istorică de imaginea [colectiv ă ] asupra viitorului. Creşterea şi decăderea imaginii despre viitor precede sau acompaniază creşterea şi decăderea naţiunilor. Atât timp cât imaginea colectivă a viitorului este pozitivă şi înfloritoare, naţiunea înfloreşte. De îndată ce imaginea colectivă asupra viitorului începe să decadă şi pierde din vitalitate, naţiunea începe să decadă.” Viitorul unei naţiuni începe cu visurile unor lideri vizionari, capabili să transmită ideile şi să transforme aceste vise în acţiuni colective. Analiza lui Polak a arătat, exemplu după exemplu, existenţa aceluiaşi model: întâi, liderii oferă o imagine convingătoare a viitorului. Apoi, această imagine este transmisă către şi împărtăşită de comunitate care şi-o însuşeşte şi decide să o susţină. În sfârşit, comunitatea acţionează la unison şi transformă visul în realitate. Acest model a existat în Grecia antică în urmă cu 2500 de ani dar şi în Roma antică, Spania şi Veneţia evului mediu, în Anglia şi Franţa istoriei moderne, în Statele Unite ale Americii şi Japonia. Şi chiar şi azi, putem vedea puterea viziunii în construcţia Uniunii Europene şi în transformarea statelor Central şi Est-Europene. Multe dintre naţiuni, la începutul drumului lor către mărire, nu dispuneau de resurse, de o masă critică a populaţiei sau de un avantaj strategic evident. Ele au reuşit să depăşească obstacolele condiţiei lor iniţiale. Factorul comun al acestor naţiuni a fost o Viziune a viitorului împărtăşită şi susţinută colectiv. O naţiune care a reuşit să construiască o Viziune asupra viitorului său este puternică şi pregătită să construiască acel viitor. Naţiunile fără Viziune sunt în pericol – concluzionează Joel Barker.
Succesul copiilor noştri este profund afectat de imaginea lor despre viitor.
Experienţa
de profesor a lui Joel Barker, i-a permis să constate un model
asemănător. Cei mai buni elevi ai săi ştiau întotdeauna în ce direcţie
doresc să se îndrepte, ce vor face cu vieţile lor. Observaţia empirică
a lui Barker este susţinută de cercetări aprofundate. O asemenea
cercetare a fost realizată de Benjamin Singer şi arată că studenţii
mediocri nu îşi propun un scop clar în viitor, programându-şi viaţa în
cel mai bun caz pe termen scurt. În multe cazuri, ei pun viitorul pe
seama destinului şi se consideră neputincioşi în faţa acestuia. Aceeaşi
cercetare a arătat că studenţii de succes au o concepţie diferită
asupra posibilităţii de a-şi controla viitorul, operând cu orizonturi
de timp de 5-10 ani. Cel mai relevant poate este faptul că mediul
social din care proveneau şi Coeficientul de Inteligenţă (IQ) nu erau
condiţii cheie pentru succes: unii dintre studenţii de succes proveneau
din familii modeste şi medii sociale dificile iar rezultatele lor la
testele de determinare a coeficientului de inteligenţă nu erau bune în
timp ce studenţi mediocri demonstrau IQ de genii şi proveneau din cele
mai bune familii. Factorul cheie pentru succes era deci existenţa unei
Viziuni asupra Viitoului...
Aşadar, chiar dacă de la săptămână la
săptămână răspunsul la întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi
mare?” este unul diferit, niciodată răspunsurile copiilor noştri nu
trebuie privite ca triviale. Este un mod eficace de a-i încuraja să
se gândească la ceva foarte important şi de a-şi forma o Viziune...
Supravieţuitorii lagărelor de concentrare aveau cu toţii ceva în comun: toţi, absolut toţi, mai aveau ceva important de făcut în viitor.
Pare ciudat să vorbeşti despre Viziune într-un loc ca Auschwitz. În
cursul celui de-al doilea război mondial, milioane de oameni, în
special evrei dar şi ruşi, polonezi şi ţigani, au fost omorâţi în
lagăre ca acesta. Victor Frankl a fost unul dintre supravieţuitorii de
la Auschwitz. Psihiatru de succes la Viena încă înainte de război, a
fost ridicat într-o noapte şi adus să trăiască în cele mai cumplite
condiţii cu putinţă, ca muncitor, în lagărul de la Auschwitz. În
celebra sa carte, ale cărei idei principale s-au născut acolo „Omul în
căutarea Sensului”, Viktor Frankl confirmă că cei mai mulţi dintre noii
veniţi erau direct exterminaţi iar între cei păstraţi pentru muncă,
rata sinuciderilor era mare. Atenţia sa s-a concentrat asupra
supravieţuitorilor. Ceea ce a descoperit este tulburător: toţi, absolut toţi supravieţuitorii, mai aveau ceva important de făcut în viitor.
Ne întâlnim din nou cu acelaşi model: Puterea formidabilă pe care ţi-o
dă Viziunea asupra Viitorului în depăşirea obstacolelor aparent
insurmontabile. „Este o ciudăţenie a omului că poate trăi doar
uitându-se spre viitor. Şi aceasta este salvarea sa, chiar şi în cele
mai dificile momente ale existenţei sale.”
Acest lucru a fost
valabil şi pentru el însuşi. Atunci când a ajuns în lagăr, el şi-a
propus trei obiective: 1. Să supravieţuiască, 2. Să-şi utilizeze
priceperea pentru a-i ajuta pe ceilalţi, 3. să înveţe ceva din
experienţa pe care o trăia. Viziunea sa despre Viitor includea imaginea
unei săli pline, confortabile, în care auditoriul asculta o prelegere
despre psihologia lagărelor de concentrare...
„În ultimă instanţă, Omul nu trebuie să întrebe care este sensul Vieţii
ci trebuie să realizeze că el este cel întrebat. În câteva cuvinte,
fiecare om este încercat (3)
de Viaţă, şi poate răspunde acestei încercări doar răspunzând pentru
viaţa sa; el poate răspunde Vieţii doar fiind responsabil.”
Viziunea unei companii Rolul Valorilor.
În primul rând – ce nu este Viziunea unei companii: ea nu se reduce doar la cifre. Viziunea (4) este:
- creeată, dezvoltată de lideri, formali şi informali (!)
- împărtăşită echipei şi susţinută de echipă
- cuprinzătoare şi detaliată (5)
- pozitivă şi capabilă să inspire.
Valorile – sunt cele care ne ajută să măsurăm corectitudinea
direcţiei indicate de Viziune. Ele ne spun dacă direcţia aleasă este
bună, morală, etică. În fond, şi Hitler a avut o viziune: aceea a
Reich-ului de 1000 de ani construită pe „superioritatea” rasială,
conceptul de spaţiu vital, etc. Era însă această viziune una morală?
Evident nu (6).
În loc de concluzie:
- Viziunea fără acţiune – este doar un vis.
- Acţiunea fără viziune – doar ajută trecerea timpului.
- Acţiunea în virtutea unei Viziuni poate schimba lumea.!
(1)Meritul
acestei sinteze revine lui Joel Arthur Barker care a preluat la rândul
său o serie de idei din “The Image of the Future” de Fred Polak, “The
Future Focused Role Image” de Benjamin Singer şi “Man’ s Search for
Meaning” de Victor Frankl.
(2)Sensul dat de
Joel Barker termenului diferă de cel dat de autor. Barker numeşte
Viziune de fapt nu doar modul în care cineva (organizaţia, liderii săi)
vede şi înţelege mediul în care îşi desfăşoară activitatea şi
tendinţele din acest mediu ci şi Misiunea (raţiunea de a exista) pe
care organizaţia şi-o propune, Liniile de Activitate şi Afaceri care
permit îndeplinirea Misiunii, Obiectivele asociate acestora precum şi
Planurile de Acţiune care identifică ce e de făcut şi ce rol joacă
fiecare. În concepţia lui Barker, Viziunea este de fapt rezultatul
procesului de Planificare Strategică. Totuşi, meritul său nu este acela
de a oferi o “soluţie tehnică” pentru construirea viitorului ci faptul
că argumentează extrem de convingător rolul fundamental al Viziunii
pentru succes. Existenţa Viziunii este un factor de succes.
(3))Joc
de cuvinte intraductibil: “each man is questioned by life; and he can
only answer to life by answering for his own life; to life he can only
respond by being responsible.”
(4)Reamintim că Joel Barker foloseşte termenul Viziune într-un sens mai larg, echivalent cu cel de plan strategic
(5)mergând până la planurile de acţiune în care fiecare membru al echipei îşi găseşte locul şi rolul
(6)Cuvintele “evident nu” nu exprimă nici pe departe intensitatea dezacordului nostru cu o asemenea viziune.
